MUST PENTRU PĂRINŢII NOŞTRI

Din via ce-au plantat-o ei,
Eu am cules mulţi strugurei,
Iar astăzi eu din ei am scos
Nectar de zei, ce-i delicios.

Un must ce-i roşu-rubiniu,
De zici că este purpuriu,
Iar dulce-aproape cum e mierea,
Cum nu găseşti pe nicăierea.

De flori de câmp îi e parfumul
Şi-arome are cu duiumul,
Iar gustul e divin, sadea,
Şi de ce bei, tot ai mai bea.

Din mustu-acesta demn de prinţi,
Am împărţit pentru părinţi,
Spre a lor scumpă amintire
Şi veşnica lor pomenire.
(George Budoi, Elogii vinului şi viei,
22.10.2023; Poezie.ro).