În inimă este un gol.

Gol de goluri lipsite
De interior și de exterior.

Un altfel de gol decât toate golurile
Despre care ni s-a spus că vin
Se ne cuprindă cu brațe
Nesfârșite de zori.

Este golul pe care inima
Îl poartă ca pe un gol așteptând
Să se adune din propria ei risipire
Care îi crește în următorul
Gând ca dintr-un gând.

Tot golul ce îl străbate și care
Devine mai mult decât orice gol
De pământ al umbrei din cer
Ce fecundă ceruit de nori.

Un exterior care nu devine
Interior a ceea ce va să fie
De inima nu-i adăpată cu zori
Înflorind din carnea lui infinită.