Am cinci copii
Și nici unul din ei
Nu seamănă pe deplin
Cu mine ori cu mama lor.

Din fiecare inimă
Care le bate în piept
Cresc în ceruri ca în pământ
Rădăcini precum ramurile
Din bumbii ce se întind
Spre afară din sine.

Și, în fiecare risipire
Purtată de copilăriile lor,
În nesfârșirea fiecăruia
Cresc ca nemărginiri
Alți cinci copii.

Degete care,
Ca într-un pântec,
Caută calea luminii
Să se lumineze
Din mine.