Curând bătrân dar
când am fost și eu tânăr
mergeam zi de zi
printr-o procesiune de oameni
îmbrăcați în alb
sub un soare alb printr-un aer.

Și ce îmi mai plăcea să traversez
grăbind pasul / zvârlind gânduri din os:
2-3 ce mai vrei, 5-4 e cu altul, 4-1 sunt nebunul,
călcând pe caldarâm cum trebuia atuncea să se calce:
prin uitare.

Și câte nu or fi murit atunci în jurul meu,
câte nu mor și azi când îmbrăcat în
cele mai colorate haine albe
mă ascund hoinărind pe drumuri.