Miroase a luni peste câmpie
e toiul nopții răspândind visări
se încovoaie dealuri pe sub vie
și-i plin de lună plină-n depărtări.

Miroase a luni pline argintii
pe drumul care duce pe coline
capela sus te-așteaptă ca să vii
și umbra rătăcită să-ți adune.

Miroase a luni cu raze răscolite
pierdute în tăcerea umbrelor de jos
și pasul tău mă ia pe ocolite
când treci și-ntorci cărări pe dos.

Și tu miroși a luni interstelare
când mi te-apleci ușor să mă săruți
ești camp cu flori, tăcut într-o visare
iar eu pădurea umbră cu copacii muți.