Caut nebun, prin zoaia de gânduri,
vre-o baltă s-adulmec mormoloci uscați,
stătuți, neprimeniți de ploi și fluturi,
albi, filigrane de nori nepătați.

Putredă-i noaptea, cu sâmburi de oase,
fărâmate-n pulberi de ani zăcuți
în beciuri cu gratii din uși de case,
adrese uitate-n pelegrini pierduți.

Mai lasă-mă Tată, să-mi sânger genunchiul
în tinda vre-unei sfinte mânăstiri,
să simt cum din oasele sâmburi, trunchiul
în ciocane și toace va naște-nfrunziri.

Ș-apoi înspre seară, în viers de vecernii,
când plugari și neveste cu amiros de caș,
Ți-or cânta osanale din razele lunii,
fă Doamne-o minune și mă ține urmaș.

Iar dacă arhangheli și sfinți și îngeri
vor avea prea multe din scrisuri de spus,
rogu-Te leagă-mă cu-n lanț de curpeni,
de poarta-Ți nădejdii ăstui suflet răpus.