îmi scutur aripile de frustrări și regrete,
izvorul de cleștar transferă murmur în mine,
am învățat să mă asortez cu zbor de egrete,
așa prinde viață poezia de azi și de mâine.

duioasa Lună-mi păstorește-a visurilor turmă
cuprind treptat magia de pe bolta nopții,
principii vor triumfa-n lumină până la urmă,
nu-mi este teamă de bezna care-și arată colții.

veselă îmbrac visuri inedite cu aurii dantele,
inima îmi învăț să fie curajoasă și senină,
acum frământ în coca nopții praf de stele,
să coc pe vatra sufletului pâinea de lumină.

îi sunt fidelă poeziei, n-am s-o abandonez,
avalanșa de senzații în versuri o ordonez.