fără nicio grabă fug norii pe cer
cum să se mai ascundă luna sub ei?
trimite lumini ÅŸi umbre pe alei
parcul părea învăluit în mister

acolo pe o bancă solitară
ce au scrijelit-o cu numele lor
el și ea cad pradă amintirilor
cum totul a început într-o vară

el purta blugii aduşi din afară
ea costumaÅŸul lucrat de bunica
cu fusta peste genunchi... atâtica

dar timpul trece ca apele repezi
ÅŸi s-au trezit, ca peste noapte, bunici
o altă poveste începe de-aici