n-am comparat niciodată
dragostea ta cu o floare
ai fi strâmbat din nas:
„exprimarea impresional-vegetativă e pentru debutanți”

așa că te-am iubit
în registru minor,
cu referințe neexplicitate
și noduri de stil
fix unde încep de obicei scuzele

tu ziceai că-n mine e ceva din Svevo
eu ziceam că-n tine e ceva
ce n-ar fi intrat niciodată în programă
dar ar fi trecut bacul cu notă maximă

ne-am iubit ca doi profesori titulari
într-un pat de bursă doctorală —
eu, cu mâna pe argument,
tu, cu gura pe contraexemplu

și când ai plecat,
ai citat exact:
„mi-e teamă că ne redundăm”
— și ai închis volumul

de-atunci citesc femeile
ca pe texte postmoderne:
cu grijă,
cu creion,
și cu senzația că oricum
răstălmăcesc tot.