Ca la cutremurul de vorbe-n jerbe
Înmormântez gândirea-mi, ce îmi zice
De cruce patimă,-nainte bice
În lumi ce nu le mai pricep, acerbe.

Tăcutul nimb de literă să-mi strice
M-acuz de un nelimpede în verbe,
Chiar dacă-n sânge inima îmi fierbe
Îs împușcat un iepure de-alice.

Avându-ți zodii, eu îmi am doar haos
Pe foile-mi, iubite cititor
Și nu-ți aduc luminii un adaos.

La întuneric întregescu-ți spor
Că mi-e-n cuvinte setea de-al meu paos,
Mă-nec mai mult cu ultimul vapor.