Ca o floare

În umbra tăcerii,
pașii se topesc în vânt,
o scânteie ascunsă
fără glas, în pieptul
nemărginit.

Victorie deplină,
fără sunet,
fără trup, un freamăt
fără flacără, un sărut
în tăcere.

Într-un dans de nevăzut,
zeii tresar în umbră
fiecare respirație naște
o lume nouă, o clipă
fără margini.

Unde cuvintele mor,
în liniștea adâncă
câte mii catarge,
o forță blândă,
tăcută ca o floare!