parcă sunt captivă în capsula timpului,
îmi plâng neputința, meditez și mă rog,
mi-aș dori să am o super putere,
să transform veninul șerpilor în miere,
să îmblânzesc scorpii cu cuvintele.

fericirea vieții este ca trandafirul,
plină de țepi dar și de parfum,
energie din soare vreau îngerul meu să îmi aducă,
duhul tristeții să nu mă doboare,
înainte de a ajunge la capăt de drum.

acum grijile de mine se țin lanț,
mașina timpului e răsturnată în șanț,
doar cu patimi mai pot face un bilanț.

mă mângâie lumina, bonus de consolare,
în așteptarea bucuriilor solare.