aș bea o bere, mamă soacră
(una mică)
la temperatura relației noastre
nu de poftă —
de protocol

aș sorbi-o încet
cu grijă
nu ca un mitocan
nesimțit
pe care „nu știu, dragă, pe unde l-ai găsit!”

știu că dumneavoastră
ați privi în tăcere
și foarte acuzator
ca și cum berea ar avea legătură
cu salarizarea fiicei dumneavoastră
sau cu clanța de la baie
care scârțâie din 2009

soția ar privi în pământ
fără să intervină
direct
cel mult ar face-o mai târziu
și doar după ce voi fi fost
corespunzător fezandat

o privesc —
mi-e și milă
toată îmbrăcată în negru
(e cald)
tămâia arde încet

iar eu,
cu gulerul cămășii ușor transpirat,
stau în picioare
tamponându-mi tâmplele cu batista
și gândindu-mă că, în fond,
la ce arșiță e,
inclusiv spirtul ar trebui
să fie primit!