ni se izbeau craniile de gânduri,
gândul tău era spre păcat
e duminică, Doamne,
odihnește-ne și pe noi
și să adormi cenușa
în travaliu de păsări
ce-și mănâncă placenta
siluind văzduhul
să le dea de de băut aerul pur
nemaiîntinat de zboruri

noi doi stăm la masa tăcerii
mâncând felii de iubire
dragostea ne strigă,
e o taină a inimilor noastre
ce erupe din oameni
când ne sărutăm pe stradă
printre liniile de tramvai
așteptând moartea căprioarei

patul a rămas răvășit
purtând o lumină de sânge
de pe când te-am făcut femeie,
îți atârnau franjurii himenului rupt
și mă rog către Domnul,
Doamne, dă-mi coasta-napoi
să fiu și bărbat și femeie, tu
să fii totuși,
iar eu trăind într-o bigamie