Cu un ton brut, ironic și ritualic, cu aceeași profunzime emoțională și filozofică:

Plastic-Papa și irisul bolnav.

În Anglia, Plastic-Papa, țara microstatelor deghizate în Marea Britanie, vând „Te iubesc” cu săruturi franțuzești la cerere, pe Facebook, unde irisul nu înțelege dar jelește în actualizări, derulează prin despărțiri.

Am rostit cuvinte dulci – mi-au răspuns cu răutate, susținând că jonglez cu adjective, că înșel. Dar ce este fals în bunătate, mă gândesc, când cineva este îngropat în munca sa, fără lumină?

Cum poți iubi un chip cu mirese în rânduri, iluzii inelate cu diamante, ochi goi? Când memoria este o mamă, exilul crește și fiecare femeie este doar un rol care moare?

Nu spune „Te iubesc” – spune „Îți văd durerea”. Lasă compasiunea să se transforme în promisiune, nu în falsitate păgână.