așa că

cel mai frumos dar este să apuc bătrânețea
cineva să mă premieze că sunt normală
în comparație cu teo
la 85 de ani teo cădea-n copilărie jucându-se
cu o mâță
balansa din mâini ghemul imaginar/ înfășura
desfășura
fire
mâța trebuia exorcizată pentru renunțarea
la cele 9 vieți
bărbatul lui teo încercase răcoarea dunării nimerind
într-un vârtej
prins în tentaculele apei n-a mai ieșit la suprafață
omul moare câte puțin sau dintr-odată
dac-ar fi să aleg sfârșitul ar trebui să se-ntâmple
brusc la fel ca un deleate peste o înjurătură de mamă
***
uneori m-aÈ™ muta la mine-n cap
să fac puțină ordine
printre gânduri negre să le dau consistența
unei poezii de dragoste
apoi să m-așez în plasa asta de siguranță asemenea unui fluture
într-un insectar memorabil
***
dragostea oarbă și când îi pui vizin trage tot spre întuneric
are ceva din grandoarea fatidică a sinucigașului
ceva din curajul ferchezuit de nebunie tristă: acum sau niciodată!
***
mai bine fac rate la bcr o casă și doi copii
las naiba poeziile de dragoste că mă-ndeamnă să merg de-a bușilea
și decât mă-ncurcă
trece trenul prin gară / nu oprește
că dacă stau pe burtă cine să mă observe
***
să-mi șterg crucile negre din ochi
mă împiedică să văd
mi-ar trebui o listă de cumpărături de la o vreme
uit aproape tot
înghesui în coșul zilnic morții cu viii de-a valma
îi car până aici / nu mai fac diferența
***
am 85 de ani în capul meu de-asta
abia-l mai țin pe umeri
***
mâța toarce pentru toate viețile din care-o să plece
nu are niciun nume
aș vrea s-o strig să-i dau ghemul ăsta
îmi place cum îl deșiră prin toată casa