între pantofiori, osuțe și rochițe
dau dintr-o dată peste ceva grav și mare, înspăimîntător
inimioara ta, atît de energică și cumva cu o umbră imensă
inimioara ta care are pumnișori mici și lovituri letale
inimioara ta care e ucigaș tăcut, încă îmi perforează pieptul
ca o furnică înghițită din greșeală
și care vrea să iasă

de la o vreme pun fire de nisip în scoici
cu gîndul că vor face perle și una dintre ele va fi a mea și o vei purta
din întîmplare
de la o vreme cumpăr un măr, mușc din el, apoi îl las păsărilor
cu tupeul că te vor trezi dimineața
și te vei gîndi la mine

caut pe net lucruri care nu pot intra în dragoste
din păcate de la macarale la musculițe, de la dumnezeu la atom
totul e în dragoste
nu știu ce e dragostea, mi-ai arătat ceva, atunci
dar nu pot înțelege cum dragostea e un fluture de zi
și restul e fluture de noapte