uneori respir repede, de două ori într-o respirație, cum ai ajuta pe cineva
un cerșetor sau un om în panică, donez sîngele care nu-mi trebuie
îl păstrez doar pe cel care te conține pe tine
și fac corăbioare din poeziile mele și le pun la canal
cam asta a fost iubirea

îmi ating penisul ca pe un pisoi care s-a mîngîiat de tine
aproape că se topesc geamurile de la căldură și eu îngheț într-o amintire
ajung doar cu gîndul în universul tău și acolo sunt stingher că ai plecat deja
pe urmele altei caravane conduse de un bărbat cu păr pe piept
și din ochii mei cad corbi care nu mai știu să zboare

în atmosfera asta e doar scîrțîitul unui scrînciob care se învîrte imaginar
rotit de imagini trecute și copii inventați
pe care vopseaua crapă cum îmi crapă ochii atunci cînd uit și se fac
acele mărgele de sticlă cu iris care cînd se prăbușesc pe scări
pronunță numele tău

încep să uit ce lumină avea luna pe balcon și ce intensitate avea vîntul
cînd îți trecea prin păr și apoi făcea din mine o perdea care tremura
cum îți sărutam umărul de parcă aș fi luat viață cu paiul
stau și mă întreb de ce inima își face singură vînătăi
cum ar boxa singură împotriva ei și ar vrea să piardă

te văd, crești, deflorezi în lumina nopții, ai rădăcinile într-un bărbat și înflorești în altul
picioruțele tale calcă apa pînă se face smirnă, urci pe ea pînă se aud ecouri
ca pink floyd la pompeii, acum atmosfera devine atomică și în sfîrșit
pot nota pe fiecare nucleu o literă, ca atunci cînd inspiri
să tragi în tine grija mea, și o scurtă scrisoare de dragoste

am să mor atît de singur și atît de departe de tine încît în jurul meu
nu vor cînta nici păsări, nici nu va ploua
luna va fi ascunsă de nori și groparul beat, vor cădea trei frunze
cum cad ochii tăi pe alt bărbat
și mă voi așeza în sfîrșit să fumez o țigară cu dumnezeu,

nici nu știu ce să-i spun, el n-are țigări, am doar eu.