Pe cerul nopții aștrii, ca niște răni pe piele,
Sunt cicatrici pe care le poartă ochii noștri
Privind în gol mereu după aceleași stele.

Ce fel de suferințe și ce fel de durere
Duce cu sine cerul purtând aceste semne?

Dar ochilor cu care privim împietritele sfere
Din care ne-îmbrăcăm vederea cu-a lor piele
Ce fel de semne le strălucesc ca stele?

Pe brațul cu care din trupuri golesc sânge
Ca-n noapte Ursa Mare mi-a apărut în carne.

Privind-o, mă întreb dacă nu cumva cerul
Este pielea ochiului de altundeva privită?