când raze de soare îmi bat în geam,
o nouă speranță îmi umple gândul,
frumoase versuri își așteaptă rândul,
chiar dacă frunze se ofilesc pe ram.

în pași de dans mă scutur de nostalgie,
să-i dau amploare cântecului răsărit,
ecoul străpunge ușor albastrul zenit,
devine poezie momentul de magie.

metafore inundă iarăși scrisul,
printre frunze galbene și ofilite,
printre refrene de iubire inedite,
acum când Toamna își arată surâsul.

Septembrie vorbește cu șoapte de iubire
acum, când vara a devenit o amintire.