Cuvântul nu doare
noi îl trecem prin foc și pară
îl potcovim
de câte ori îl batem ca să arate frumos
îi dăm bice
el transpiră
aleargă
nechează

deodată obosește
mulți îl arată cu degetul
de parcă ar ști câte drumuri a făcut
de la o inimă la alta
câte urcușuri zadarnice până când a ajuns în deal
unde floarea-soarelui zâmbește spre mare
cu figura aia de van gogh

Cuvântul nu doare
noi îl îndurerăm
pe buze
pe tuse și junghi
pe obraz gros
pe atâtea păcate alergând înaintea lui ca într-o cursă a smintelii

Cuvântul m-a trezit azi mai devreme
și mi-a arătat cerul maritim
norii erau înzăpeziți
un pui de cioară cu nuca în cioc
a scris orizontul cam așa
iubește și vei fi iubit