se spune că tatăl meu a intrat în mama printr-o ploaie de vin
nu printr-o ploaie de aur, cum a făcut străbunul lui
și de aceea eu sunt un perseu ordinar
iar alchimia mea nu cheamă la aur,
cheamă la vin - e și asta o chestie, transmutația biblică:
iubirea.

poate și locul în care m-am născut, cu dealuri înalte și largi
ca niște cocoașe de cămile gigantice îngropate
în istoria locului, cu vii întinse cât zarea,
cu viii aproape morți, bântuind în căutarea efemerului -
dar eu, un perseu ordinar, am plecat mai departe
și, după ani, am ajuns la tine.

tu, o andromedă legată cu lanțuri de o logodnă,
eu, cu inima ca o gorgonă. Cine o vede e dator să ’n-pietrească.
așa sunt eu: un perseu ordinar care nu-și poate arăta inima,
dar își poate arăta chipul - cel ros de vânturi și nisipuri,
cel pe care, odată văzut,
nu-l mai poți uita.

mi-ai spus să fac bani, să am o viață să se vadă pe cer.
fizicienii de la cern au transformat plumb în aur, dar ce să vezi:
aurul obținut nu poate fi colectat, vândut sau folosit, și costă de te-ndoaie.
eu am făcut din imposibilitate iubire și nu mă costă nimic.
îmi face plăcere - știi cât de bine e
să bei un pahar liniștit, să vezi cerul.

să nu visezi nici andromede, nici perseide, să fii conștient
că ești un perseu nereușit, ale cărui vise nu se vor împlini.
un perseu fără piatră filosofală, care nu caută
să materializeze iubirea,
doar un perseu de crâșmă, care, dacă se uită la iubirea
din inima lui, se preface în piatră