în cele ce sunt scrise într-o moarte
târâș spre stele ți-este o pășire
să n-am prin plete mâna ta subțire
și-aproape-ți fie nimbul din departe.

pe mare aștrii stând să se înșire
le ceri vecie dreaptă într-o carte,
o rugă ce de mine te desparte,
de haos, unde-i Domnul, o cerșire.

aducerea aminte e o javră
ce latră caravana-n care treci
dar nu-i nimic, e doar o simplă zarvă.

atingerea îți doarme-n paturi reci,
din trup îți iese duhul ca din larvă,
îți pui o haină neagră ca să pleci...





Notă -
și acest text a plăcut mamei mele.
dedic acest poem dânsei
dar mă dezic de mesaj...
mai bine s-o mai știu în viață
decât să strig stelelor să o primească...