Toamna înseamnă bogăție.
Culegi ce ți-au permis anotimpurile care nu se numesc toamnă.
Bunica spune să nu te grăbești.
Să fii prima dată iarnă.
Nu te grăbi.
Omoară tot – în câmp, în suflet, în minte, în jur.
Asta face cald la semințe, la sentimente, la gânduri, în gară.
Iarna ne cheamă, iubito, ne face cu ochiul,
poate trosnesc niște lemne, poate arde ceva mai tare.
Când termini de tricotat îndoieli, ești primăvară deja.
Atunci vorbim despre frunze.
Vara nu știe poezie, vara este o poezie în nestire,
plină de vânt, soare și gust sărat și alergat.
Uneori, toamna dorită repară sărăcia unei ierni lungi,
speranța unei primăveri, ipocrizia unei veri.
Bunica știe.