o bancnotă mototolită
trece din mână în mână
fără să fie refuzată-
nimeni nu mai privește chipul din colț,
ochii care ar trebui să vegheze,
ci doar cifra din mijloc,
singurul adevăr care contează.

purtată prin buzunare rupte,
lipită de palme aspre,
uitată în portofele lăcuite,
învelită în batistuțe,
ea strânge amprente și jurăminte
ca un caiet de datorii invizibile.

când intră în supermarket
e acceptată fără întrebare,
dar într-o bancă e privită strâmb,
schimbată grăbit
cu una nouă, lucioasă,
care nu știe încă nimic despre lume.

mă uit la ea și înțeleg:
și noi, oamenii,
suntem trecuți din mână în mână,
ne șifonăm, ne murdărim,
dar rămânem valoroși
chiar și atunci când viața ne mototolește.

iar la final,
când se face socoteala,
toți plătim la fel-
cu aceeași față
pentru ziua care ni se scade.