să frâng singurătatea apelez la strategie,
vorbesc cu vântul, cu soarele, cu luna,
nostalgicei toamne îi scriu o elegie,
să nu-mi întărească tristețea, chiauna.

azi mai fac un pas spre iluminare,
energia iubirii este câștigul zilei,
duce la voie bună, la înseninare
pun și un tribut în cutia milei.

din condei curg slove pe albul filei,
nici o clipă nu vreau să o pierd
descriu în metafore trăirile gliei,
arborii fără podoabă verde îi dezmierd.

din codru aud cântecul ciocârliei,
vrea să dezmintă vremea melancoliei.