un pescăruș trage dimineața de sfoară
înfățișându-mi printre ramuri
marea
din spectru de lumină
soarele pune punctul pe i
de partea zăvorâtă a orizontului
predispus la o deschidere amabilă peste unde

distribuit în larg răsăritul roz
este înghițit molcom
în cântecul mateloților-valuri

se ridică ceața unor gânduri neprielnice
răcoarea ăstei toamne ticsite de rod se înfoaie în pene
în timp ce mă izgonește un dor