vesele rândunici au început să plece,
fluturi suavi nu mai zburdă prin poiene,
vremea lor a apus, afară este rece,
în glie vibrează doruri de Sânziene.

dar poezia luminii intră pe fereastră
ajunge până în profunzimile ființei,
benefică precum speranța albastră,
consolidează amplu temelia credinței.

crizanteme albe îmi zâmbesc din vază,
în odaie ard lumânări parfumate,
da, are și toamna a fericirii oază,
unde simfoniile răsună sublimate.

bătrânețea e grea, dar speranța agilă
creează pură energie în inima fragilă.