Toamna asta

Toamna asta plânge-n ramuri goale,
Cu lumini ce mor încet în vii,
Frunza-i scrisă-n slove autumnale,
Ca o filă arsă in chinovii.

Vântul suflă versuri în tăcere,
Pe ogoare se aude-un dor,
Ca o rugă fără mângâiere
Ce plutește ca un sfânt odor.

Cerul poartă straie de aramă,
Norii curg din umbre și din vis,
Și-ntr-o lacrimă se-nchide-o flamă,
Unde vara tace-n paradis.

Pe cărări de frunze ruginite
Calc ușor, ca-ntr-un altar,
Și-n tăcerile împlinite
Simt un tremur solitar.

Toamna asta, blândă și profundă,
Îmi deschide-n suflet un pridvor,
Unde viața trece și se-afundă,
Modelând ca un curat izvor.