fiindca doar iubirea e oarba
eu nu (câtă vreme văd năluci sau realități induse de
instinctele galaxiei de a ne supune nu oricărei vraiște)

obsedat de orologii în care
timpul să pară închis într-o eternitate confecționată abuziv

fascinat de drumuri perspective
încotro
ca o raznă impetuoasă – fiindcă oriunde ai lua-o este una

îmi pipăi pâlpâirea de la coada ochiului pândar și infam

limba mereu grăbită șterge stelele de pe cerul gurii
și se crede purtătoare de zori

mâna vede totul amplificat din ce în ce

degetele de la picioare au ochi de vulturi
care sapă tranșee zise și drumurile păcii
sapă zborul deasupra unui cuib de frici

numai sufletul
oglindă sau gol – totuna
teme că nu a iubit niciodată nimic

toți atomii bietei mele alcătuiri
răzvrătiți
pretind că au experimentat toate ipostazele iubirii
eu nu

și dacă voi orbi
dincolo de orice precauție
să nu mă duceți de mână
cu vorba sau preșul

lăsați-mă singur
fiindcă abia atunci
voi înțelege ceva
despre vedere (fiindcă au apărut vederi cu mine prin oraș
despre care pot depune mărturie doar orbii)
ca atunci
când se ciocnesc două lumini intense
și se zămislește un alt întuneric

părăsiți-mă – aveți genetic talentul ăsta
fiindcă abia atunci
voi simți numai sufletul
oglindă sau goluri
și-n el probabil
oricare dintre voi

ștergătorul de oglinzi
aburindu-le
lasă mereu
o dâră ori pată

sau poate că
doar atât am fost