visam, visai
auzeam tot mai viu
glasul tău de pasăre-lyră
coborând prin mine ca respirarea,
stingându-se sub aripile tale.

poezia devenise
o altă formă de agregare a ființei în descompunere.

luptam, luptai cu depărtările –
clovnii zilelor de toamnă răgușiseră
în tăcerea de piatră a zeilor.

trecusem rubiconul
și Caesar îmi spusese că o făcusem la timp,
à rebours, la izvorul lui Milarepa de la capul dealului
(loc identificabil pe harta lui Piri Reis).

iubindu-ne
împotriva curentului și a lumii,
alergam, alergai
înspre mine, lăuză, și o jumătate de planetă
urmându-ne ca pentru autografe
din colecția de tăceri a ceea ce nu se poate vorbi.

iubirea devenise eroică,
implorându-ne să nu privim înapoi.

nu, nu deschide ochii
înspre sodoma și gomora –
nu te uita.