mugesc țevile niște vite speriate
fășâie apa ca șerpii
pământul nu mai înghite
picăturile minciuni aduse de barbara

copacii gorgone au șoptit toată noaptea
vântoasele s-au adunat și ele la ședința de urgență
străzile sunt acum niște oglinzi
în care nu se mai uită cea mai frumoasă toamnă

orașul se scaldă-n singurătate
dau la rame câțiva lopătari
angajați pe termen nelimitat

ciclonița își schimbă pălăriile de la o regiune la alta
acum câteva zile a înșurubat bine câteva lucruri în mare
caroseriile vieții par albatroși printre valuri
de înălțimea munților înzăpeziți

se lasă grea situația aceasta
o femeie dusă degrabă la maternitate
curând șuierul anunță venirea toamnei