Eu cădeam în rugăciune,
tu deja te sărutai cu Dumnezeu,
în urma ta umbra ți se încarnase
și făceam dragoste cu ea
îmi culegeam steaua de pe mare
a ta era în adâncuri
amputată de soartă
sângele ți se închegase în vene
îți aranjai pletele sufletului
în oglinda din Rai
acolo se oglindesc îngerii.

În pat miroase încă a tine
parfumul tău îmi inflamează plămânii
sângele aleargă să-mi hrănească în inimă emoția
fantoma ta îmi ține cordul în flăcări
cu bisturiul amintirii
îmi retez pletele de Samson
tu, Dalilă,îmi strângi părul căzut
ducându-l lui Dumnezeu să-i dea putere
să mi se zidească în mărime naturală
în peretele dinspre răsărit al odăii.

În patul nostru încă fac dragoste Adam și Eva
în așternuturi de aducere-aminte,
astăzi nu te mai pot pipăi
și ochiul atingerii e orb.

Aștept iarna cărnii mele
cu sufletul în gât, aproape să se înalțe
dorul de tine îmi scurtează viața să te regăsesc
voi dărâma peretele să ți-l redau pe Dumnezeu,
acel Zidar al duhurilor noastre