pentru cei
pe care nu îi auzim plângând
am petrecut ani întregi închis
în barurile construite la colț
împodobite cu cearcăne cronice
și crăciunuri singur de nebun
chircit în autosabotaj

nu se fuma crack erau hornuri
și doar eu îngrozit de frig
când încă ningea la timișoara
și le greșeam oamenilor dinadins
când mă durea dorul
ca un adevăr nerostit
vuind din plexul solar
până la reflex de vomă

învățam rău cum să iubesc pe viață
numai că pe următoarea femeie
niciodată pe cea de care aveam nevoie
atunci când aveam nevoie pe bune
și nu știam că s-a inventat dependența

prețul nu se plătește instant
nici de-al naibii

pulsul în doi e mort și acum
supt de minciuni mișcătoare
salvarea – mereu la locul ei
înăbușită dedesubt
unde nici diavolul n-ar face pactul atractiv

un clișeu linșează alt clișeu
pe feedul divin curg îngeri
canibali de suflete pereche
își mestecă recurența între măsele

twin flame-ul nu cade lesne din constelații
fiindcă păcatul se servește crud
așa cum l-a lăsat dumnezeu înainte de foc

iar tu descoperi domol
cum e să mă pierzi defect
ca să te găsești întreagă
dincolo de moartea mea
dacă nici timpul nu a început încă
pentru cei
pe care nu îi auzim plângând