Ești primul gând când mă trezesc,
Ultimul când închid ochii
Ești gustul cafelei ce o detest,
Ceaiului ce îl beau zilnic
Ești frigul ce-mi îngheață mâinile,
Căldura șemineului
Ești gura ce-mi rostește minciunile,
Omul adevărului
Ești durerea ce-mi sfâșie sufletul,
Singurul care mă repară
Ești întunericul ce împânzește văzduhul,
Lumina de la capătul tunelului
Ești lacrima ce-mi arde obrazul,
Atingerea fină
Ești păcatul ce chinuie omul,
Liniștea credinței
Ești, îmi ești benefic
În feluri tulburătoare