Vreau să mă-ntorc la iarba de acasă,
m-am săturat să fiu eternul emigrant,
acum când toamna pe umeri mă apasă
şi vânturi bat din nord atât de deprimant

Vreau să mă- întorc la mama şi la tata,
acum când umbra lor mai lungă-i în apus
iar frunzele şi-aşteaptă judecata
şi de la tine nu primesc nici un răspuns

Şi-ncet, pe drum, puterile mă lasă,
sunt parcă gârbovit de-atâtea amintiri,
vreau să mă-ntorc la iarba de acasă,
să strig ca la sfârşitul unei mari iubiri

De-atâta toamnă iarba parcă arde
şi mult prea lung îmi pare drumul cel de scrum
când o iubire-ncet, încet se pierde,
departe, prin fuioarele de colb şi fum