Ce știi tu de iubire fără tihnă,
Când stelele se sting în noapte rece,
Și gândul naște uneori din mâhnă.
Ce faci atunci? Cu zorii nu va trece.

Aș renunța la tot și toți
pentru-o noapte fără deșteptări.
Aș deveni al vieții mele hoț
să nu mai am eu alte așteptări.

Numai pământul mă pricepe-n taină,
pierzând, iubindu-și copiii blând.
Lăsând doar lacrimi în chip de gheață,
Oare gheața n-are suflet de pământ?