a nins la Nazaret, azi-noapte,
din pragul unei case, un copil,
privește-ncremenit,
ogoru-nzăpezit
și inima îi bate
așa cum niciodată n-a simțit,
ograda este plină de flori-dalbe,
dar el, nu înțelege, cum de-au răsarit
așa, ca din senin, din beznă,
de cu noapte,
ce-i ata, mă, întreabă
și din spate,
măicuța-l ia în brațe
și-l ascunde-n bundă -
e doar zăpadă, puiule,
azi-noapte, când tu ai adormit,
a început să fulguie, câte un pic,
e-ntâia ta zăpadă
și-l lasă-n jos,
iar ăla mic aleargă
prin puful împânzit pe bătătură,
simâind sub tălpi căldură,
ci nu frig