O umbră și o veche oglindă
Prietene de mult la cataramă
Amândouă vesele se plimbă,
Merg din cramă in cramă.

Umbra ce avea un statut
De mult in acel oras,
Se apucase se pare de băut,
Avea sot doar un geambas.

Oglindă când era curată
Si toți oamenii priveau in ea
De doi ani era cam supărată
Daduse aiurea de belea.

O damă zurlie și urâtă
Cu o piatră i- a stricat fața
Nu ii plăcea deloc cum arată
Seara chiar și dimineața.

Din bătrâni se spune des
Că atât oglinda și umbră
De la munte până la șes
Fac mereu cu omul sărba.

Umbra era tot intreagă
Nu spartă cum era oglinda,
Busuiocul cine poate să îl dreagă
Dacă in cap îți cade grinda?

Morala:Unele prietene de o viață nu prea știu mult una de alta, ca I piață unde precupeata dă cu bățul și agită balta.