E de mătase mâna-ți ce m-atinge
Spre-a mă vedea în noaptea colosală
Chiar dacă stele-n labirint au fală,
Jucându-se copilu-n lunii minge.

Nocturnul ou la miez cu veci se spală
Dar e ființă-n gândul care ninge,
Purtăm o existență sub meninge
De flamura eternității goală.

Unindu-se-ale noastre calde brâuri
Aud venirea muzicii de prunc,
Placenta lui curând o s-o arunc
De după-al tău travaliu ca de râuri.

De vasilisc feri-vom mândrul plod,
De văzul cel cu săbii de Irod.