Moșneagu-având de Luntre-n buzunare
Și plodul mingea lunii o jonglează
Iar junele o dragoste pledează
În colosale nopți, la lumânare.

Sub anii grei bătrânul întristează,
Copilu-n joc găsește alinare
Iar tânărul amorul dulce are
Să-i picure minune dintr-o rază.

Acestea-s ale omului trei fețe
Curgând din nașteri până-n morții timp
De trecătoarea lume să mă-nvețe.

În existență gândul îmi înghimp,
Sisific munte, fără frumusețe,
Umanul fără zeități olimp.