Bonjur, madame
îți spun de fiecare dată când pleci
după o noapte în care nu reușesc să te conving
că nu se pot face croaziere pe corăbii cu pânze
că lumina nu are menopauză
și îngerii nu ascultă Bach

Bonjur, madame
îți spun de fiecare dată când ești tristă
și te rog să-mi povestești
de liceanul blond și timid
de poetul alcoolic și impotent
de tipul din parc ce plimbă un câine ciudat
și te întreabă întotdeauna cât e ceasul
doar pentru a-ți privi încheietura mâinii

Bonjur, madame
îți spun în fiecare dimineață când te speli pe dinți
viața nu e roz gri sau peruzea
e doar o ființă la fel de grăbită ca noi
ba chiar mai grăbită
tu zâmbești și mă săruți mentolat
cu gândul la liceanul timid
poetul alcoolic și tipul din parc