Respir lumina care mi-a fost dată,
În lumeni păsări pieptul îmi măsoară
Dar fără Crez mă pierd a câta oară,
Nu dau de Tine-n întuneric, Tată.

Când prinde-n sân tenebra ca să doară
Îmi pare raza Ta în Nimb ciudată
Pe stânca rănii naufragiată
Corabie ce-și varsă-n morb comoară.

Lăuntric zborul stelele mă-nvață
În al Tău nume-n haos ce-i strigat,
În vecii Tăi e-n om o dimineață.

Pe mări nu țipă-al liniștii agat,
Tumult e-n val ce fleacul îl răsfață
Băgând minciuna Iadului argat.