sunt obișnuită de mică cu pietrele
de când mă jucam la baltă cu băieții din sat
căutam pietricele rotunde mai rotunde ca luna
și plate
mai plate decât surâsul Giocondei și le aruncam cumva razant cu apa
și ele săltau
până la capătul celălalt al tăului săltau tulburându-i nemișcarea
apoi se scufundau în mâl
printre broaște și mormoloci și șerpi subțiri ca nuiaua
băieții din sat mă priveau fascinați


așadar aruncați în mine cu pietre
și am să le transform în altele
mai mici
mai rotunde
mai plate
și am să le azvârl razant cu apa până la celălalt capăt al tăului ăstuia prăpăstios
din mine

de aceea spun
eu sunt obișnuită de mică cu pietrele