Crezi că ai
șezut mereu în același loc,
iar meridianele și umanoizii
doar s-au perindat oarecum
în jurul bietelor tale
unghii.

Totuși, ai avut permanent dreptul să
crezi asta, mai ales că
nimic nu fusese prea bine
fotografiat și, deci, expozițiile
așa-zis mature de până acum
par mai curând
biete romane de dragoste
decât benzi desenate.

Cronologia se împiedicase
în mintea unuia dintre strămoșii
noștri, nici nu putem cunoaște
acum când, de ce și prin ce artificii
sforăitoare, dar luciul secundelor
și erelor geologice ne minte de atunci
pe aproape toți.


Ok, acum poate vrei să te ridici
în sfârșit în picioare, crezând că
realitatea va înnebuni numai la
aflarea veștii ăsteia.
Te vei așeza chiar și în genunchi
în semn de clemență față de profanul
derulării crimelor și sentimentelor,
poate vei și plânge ...

Ți-am zis, oricum, că ai dreptul să
crezi ce vrei, mai ales că faptele și
nevoile se colorează singure
de miliarde de ani.