Doamne,
nu-i așa că dacă alergăm
grăbiți și fără țintă
gonind în orice direcție,
oricum
și doar din voință proprie,
alergarea ne duce nicăieri,
fără destinație,
nici folos
și nu ajungem niciodată
acolo unde ne vrei Tu?

nu-i așa că dacă
mâna caldă
dăruiește din răni,
din falsă dărnicie
și din palmă curg monezi
sau pâine,
sau brazi tăiați timpuriu
agățați în lumină,
nu-i așa că-i în zadar
și nu-i despre Tine?

nu-i așa, Doamne
că dacă iubim
cu iubiri travestite,
dacă inima ruptă
ne-o întindem tăcuți
spre unii mărunți,
uitați de oricine
și ne împăturim gânduri
în versuri, în rugi,
iubirile nu-s decât
deșertăciune?

Doamne iartă-ne,
învață-ne Doamne
să umblăm,
să dăruim,
să iubim
doar la porunca Ta
consumând infinit
doar din Tine.