Dacă aș putea atinge cerul,
Ți-aș pune stele-n păr, ușor,
Și ți-aș aduce–n zori misterul
Ce leagă visele de dor.

Dacă aș putea atinge cerul,
Aș scrie vântul într-un zbor,
Să-ți spună cum tresare-n versuri
Un gând ce naște viitor.

Dacă aș putea atinge cerul,
Aș prinde-o stea într-un fior
Și-aș alunga din ochi durerea,
Lăsând lumina-n locul lor.

Dacă aș putea atinge cerul,
AÈ™ spune lunii de-al ei dor,
Cum soarele, pierdut în ceruri
De foc, o caută ușor.

Dacă aș putea atinge cerul,
Ți-aș duce munții-n pas ușor,
Să-ți arăt drumul, adevărul,
Că totul crește dintr-un dor.

Dacă aș putea atinge cerul,
Aș prinde fluturi în pridvor,
Să-ți spună că și clipa, felul
Ei fragil, are un viitor.

Dacă aș putea atinge cerul,
Aș liniști și marea-n zbor,
Să nu te temă-n tine gândul,
Să-ți dea curaj la fiecare nor.

Dacă aș putea atinge cerul,
Ți-aș dărui un vis ușor,
Ca să înțelegi că ești misterul
Prin care trece orice dor.

Dacă aș putea atinge cerul,
Èši-aÈ™ pune-n suflet noi culori,
Să vezi cum viața, cu eternul,
Ne crește-n zbor din mii de flori.