Lasă-mă să fiu chiar și-n întuneric
Liniștea de care ai nevoie azi,
Să rămân povestea fără de generic,
Umărul pe care, întristată, cazi.

Lasă-mă să fiu visul tău în gând
Și să ți-l aduc noaptea când adormi,
Să-l agăț de colțul inimii, plăpând,
Să te văd că-n zâmbet ușor te transformi.

Lasă-mă să fiu răsuflarea umbrei
Care te păzește-n grijă învelită,
Să-ți alung din suflet îndrăzneala sumbrei
Îndoieli ce te ține-n ea pentru a fi hrănită.

Lasă-mă să fiu marea ta credință
Că mă aflu-aici, unde vrei să fiu,
Că eu sunt puterea care-ți dă voință
Să străbatem drumul ce-ți pare pustiu...