Stele-n palme

Suflete înfrigurate alunecă pe stradă,
Cu trupuri ascunse în straturi grele de iarnă.
Doar ochii, umezi și tăcuți, se zăresc sub falduri albe,
În timp ce mâinile se bucură de căldura buzunarelor.

Oare n-ar vrea să guste frigul?
Să prindă stelele efemere în palmele spelbe,
Să le topească încet, lăsând lumina
Să se scurgă printre degete fragile?

Umbrele vorbelor tăcute se pierd în vânt.
Un vânt ce le poartă peste case
Și le urcă spre bolta eternă a înaltului,
Împodobind-o cu șoapte risipite-n ger.

Stelele cad doar pentru cei le pot vedea,
Pentru cei care își pot dezveli palmele în fața iernii,
Lăsând frigul să le metamorfozeze visele
în realități tangibile.

Să le pătrundă în inimile perfide
Și să topească stelele colțuroase
Ce le împâienjenesc
Până în vara ascunsă a sufletului.