Minciuna apropie oamenii,
așa se spune când lumea e obosită
și caută scurtături spre căldură.
Dar la sfârșit de an, când orașul își strânge luminile
ca pe niște mărturisiri întârziate,
adevărul vine oricum —
nu ca o despărțire,
ci ca o respirație adâncă.

Adevărul nu rupe,
doar curăță locul unde stăteam înghesuiți
în povești prea mici pentru noi.
Ne lasă spațiu.
Ne lasă aer.
Ne lasă un început.

Și poate că oamenii se apropie uneori prin minciună,
dar rămân împreună doar prin ceea ce îndrăznesc
să vadă cu ochii deschiși.
Adevărul e o lumină rece,
dar nu arde —
doar arată drumul.

Iar anul nou vine ca o ușă întredeschisă:
nu promite nimic,
nu cere nimic,
doar invită.

Să intrăm cu pași liniștiți,
cu buzunarele goale de iluzii
și pline de curaj.
Să lăsăm în urmă ce nu ne mai încape
și să ducem cu noi doar ce poate crește.

La mulți ani —
cu adevăr care nu desparte,
ci eliberează.